Toamnă


Dacă cineva mă întreba până anul trecut, ce părere am despre toamnă, răspundeam spontan și neasistat: ”Urăsc toamna! Este doar un punct de vedere personal și nu încerc să conving pe nimeni să facă la fel.
Dar, pentru mine, dacă fiecare alt anotimp are câte o caracteristică și își găsește frumusețea într-o asociere emoțională (Primăvara, flori, dezgheț, comunicare, independență, miros plăcut; Vara, cald, mare, distracție, prietenie, nopți lungi de plimbări înmiresmate în tei; Iarna, zăpadă, Crăciun, colinde, curat, afecțiune, siguranță, scorțișoară, narghilea și ceai), ei bine, pentru Toamnă nu-mi pot seta mintea (afectată, recunosc!) să vadă ”frumosul”. O fi din copilărie? Când o asociam cu începerea școlii (pe care, până în clasa a 8-a am urât-o?), cu șosete veșnic îmbibate cu apă și dimineți în care mă dădeam jos din pat și mă dureau oasele de frig (RADET-ul, ca și acum, dădea drumul la căldură pe la jumătatea lui noiembrie…). Când mă gândesc la Toamnă văd ploi mocănești, frig și mai mult de atât! Mintea mea o percepe mai friguroasă decât iarna. Și chiar dacă sunt o persoană friguroasă…ador iarna, mai ales dacă nu are aspect de toamnă, cu ploi & noroi.
Un amic îmi spunea la un moment dat (presupun că respectivul nu avea simțul bioritmic afectat, ca al meu :P) că Toamna este anotimpul lui preferat, în special, sfârșitul lui octombrie, când se lasă ceața și simte mirosul frunzelor uscate arse în grămezi.
Nu mi s-a părut oportună replica acidă pe care aș fi vrut să i-o dau cum că ”mie-mi place mirosul cozonacilor iarna…fie ei și arși sau mirosul pielii bronzate vara…da, fie și arsă!”. Am tăcut, urmărindu-i fericirea de pe chip, de parcă ar fi spus ”abia aștept…”.
Mie Toamna îmi inspiră cel mai trist anotimp. Într-un sens cronic, însă. Îmi inspiră singurătate, depresie, frig umed, ploaie rece, frică și moarte. Adică exact opusul a ceea ce-mi exprimă vara. Pentru că, indubitabil, am trăit toate cele de mai sus DOAR toamna.”

Anul acesta, pentru prima oară, nu-mi mai este frică de toamnă. Știu că aceasta nu mai este acel anotimp urâcios, aducător de depresii, ploi și gri-uri în diverse tonalități. Este doar un anotimp care are farmecul lui, ca orice alt anotimp (cum este mirosul frunzelor arse în răcoarea ceții) și care, da, are și defecte (cum sunt ploile)…ca oricare alt anotimp.
Trebuie doar să ne menținem optimismul de peste vară și să ne bucurăm de ea.

Pentru că vara aceasta mi-a oferit un cadou neașteptat,

Și știu că toamna nu va face decât să-mi zâmbească, încurajând-mi realitatea!

 

30 august 2013.  Încă o zi până ”la toamnă”.toamna

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s