Porunca a 9-a: Să nu MINȚI!


Încerc să-mi mențin seriozitatea în această postare. Cum glanda responsabilă cu fabricarea seriozității, suferă un mic retard, în cazul meu, voi încerca să fiu rapidă, ca să nu o tulburăm. Din nou. :))

Suntem oameni. Avem calități, dar mai ales defecte. Mie-mi place să spun că avem particularități…nu defecte. Până la urmă, un pachet de defecte te poate discredita în ochii unui om sau te poate face adorabil în ochii altuia.

Un singur lucru poate fi considerat DEFECT, general valabil și aprobat de către toată lumea sub această titulatură: MINCIUNA & derivatele ei (infidelitatea, înșelăciunea, escrocarea, ipocrizia…).

Oamenii sunt afectați. Unii mint din pură plăcere, alții (zică-se) de nevoie și alții, ca să învrăjbească. Am avut zilele trecute un atac de panică, dându-mi seama cât de ușor îi este unui mincinos să distrugă o imagine. O reputație. Și în final…un caracter.

Cei mai periculoși, din punctul meu de vedere, sunt cei din prima categorie: CARE MINT DIN PURĂ PLĂCERE! Nu au o intenție fățișă de a-ți face rău. Dar involuntar îți fac (îți strică imaginea, caracterul, sufletul și percepția), doar pentru că nu se pot abține… Și apoi…rămân indiferenți la consecințe. Dacă aveți de-a face în viața voastră cu un astfel de individ…și dacă vreodată vă va spune ”Promit că nu voi mai minți niciodată!”, luați în calcul că și asta este o minciună. Există un singur moment când individul de mai sus merită crezare: Când tace!
Apoi…după o infuzie mitomană, mai sus menționatul, se uită la tine, în timp ce-ți aduni cioburile sufletești și punctează: ”Dar ce am făcut?” – faza de negare a mitomaniei sau…te acuză. ”Tu m-ai făcut să mint…” – aceasta din urmă presupune recunoașterea defectului.

Când sunt mințită…nu pot rămâne indiferentă, așa cum am fost sfătuită. Sunt capabilă să iert. Dar când sunt mințită iar și iar…ce ar trebui să fac? Cred că cei care mint dintr-o pură plăcere (nu mă refer la oamenii de Vânzări, pasionați efectiv de munca lor…) sunt cei mai periculoși. Te privesc în ochi, zâmbesc grațios și cu cea mai naturală atitudine îți jignesc inteligența.

Deja, suntem atât de afectați de acest fenomen, MINCIUNA, încât nici măcar cei care spun adevărul (indiferent de consecințele pe care le-ar putea suporta) nu mai au credibilitate.

Când spun ”sincer, eu niciodată nu am…” sunt întâmpinată cu deja-cunoscutul răspuns…”fugi mă de aici….pe cine prostești?!”

 

Frustrant.

MadiX

It’s hard to say I’m sorrypinnochio

Anunțuri

Un gând despre &8222;Porunca a 9-a: Să nu MINȚI!&8221;

  1. ConfesiunileUneiÎmprăştiate zice:

    Adevarul e ca fiecare dintre noi am mai folosit cate o minciuna mica si nevinovata si nu poti sa zici ca nu e asa, oricat de mult urasti minciuna. Oricum, in cazul in care esti mintita iar si iar cu nesimtire, cel mai bine ar fi sa te indepartezi de persoana respectiva si sa iti vezi de viata ta. Cel putin eu asa am facut si e mai bine, mie mi-e mai bine deoarece nu sunt mereu bombardata cu minciuni. Asa ca, ce mai astepti, incepe planul de indepartare a mitomanului din viata ta! Bafta!

    Hugs&Kisses!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s