Când dragostea trece de ură


Privesc un cer de toamnă-albastru, cum inundă depărtarea
Şi gândurile năpădesc: ce grea este uitarea,
Ce greu este să laşi de-o parte o amintire dulce
Să vrei să treci, să nu răzbeşti, eterna ei răscruce…

Să plângi la gândul otrăvit că singur ai de-a face,
Cu sentimente şi trăiri şi sufletul nu-ţi tace,
Ci-şi plânge neoprit amarul, chemând prăpastia, calmă
Ce-odată aripile ţi le-a frânt, necontenit în palmă.

Şi cât pământul se întinde, fără să poţi, să îl opreşti
Atât de mult mintea-ţi dictează, fără de margini să urăşti
Şi când durerea te cuprinde şi te-osteneşte, cum i-i firea,
La fel de blând inima-ţi spune…”dar INFINITĂ ŢI-E IUBIREA!”

Şi doar atunci în abis rece de sentimente parcă-uitate,
Găseşti putearea a mai trece peste trăirile furate,
Păşind într-o lume aleasă ce-aduce cu ea mii de culori
De stele, flori şi inimioare…ce te îndeamnă doar să zbori 🙂

MadiX

Heart

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s